Eveniment

Un roman pe care nu-l mai poţi lăsa din mână
Autorul Ion Vianu nu mai are nevoie de nici o prezentare. Cărţile scrise de-a lungul vremii, începând cu „Stil şi persoană", publicată la Editura Cartea Românească, „Introducere în psihanaliză" – Editura Dacia, şi culminând cu romanul „Amintiri în dialog" pe care l-a scris împreună cu Matei Călinescu spun totul despre scriitorul şi doctorul Vianu. Anul trecut, renumitul psihanalist român, plecat în Elveţia pe vremea lui Ceauşescu, ne-a încântat prin „Caietele lui Ozias", publicate la Editura Polirom.

„Cu an în urmă, Ion Vianu mi-a mărturisit că s-a întors în România şi că vrea să scrie proză. Este extraordinar că se ţine de cuvânt", a afirmat Marta Petreu.

În această primăvară, ca o confirmare a faptului că reîntoarcerea în România îl inspiră, autorul ne oferă un roman tulburător, „Paramnezii", publicat în colecţia psy a Editurii Trei. Răsfoind cartea, vei avea surpriza să descoperi mai multe nuvele, care, aparent, nu au nici o legătură între ele. Într-adevăr, pot fi citite independent, însă prin felul în care au fost montate acestea dau în final un roman. Că dr Vianu are talent la scris nu se mai poate contesta, nici că-l moşteneşte nu poate fi pus la îndoială. Nu ne rămâne decât să ne bucurăm de cărţile lui şi să-i mulţumim celui care l-a îndemnat să scrie. Se pare că Negoiţescu i-a dat un impuls sfătuindu-l să se apuce serios de scris, cu ocazia apariţiei romanului „Amintiri în dialog". La fel s-a întâmplat şi cu Jung, care a scris cartea „Amintiri, vise, reflecţii", la incitaţia unei doamne pe nume Aniela Jaffe.

Ce spun criticii de specialitate

Marta Petreu
"Începusem să-l admir şi să-l iubesc pe Ion Vianu după «Amintirile în dialog» pe care le-a scris împreună cu Matei Călinescu. Paramneziile lui Vianu sunt de un realism integral. Cartea este foarte frumoasă şi dovedeşte o adâncă cunoaştere a psihismului uman, iar experienţa de psihoterapeut al lui Vianu îşi spune cuvântul.
În prima secundă după ce am început să citesc cartea, am avut senzaţia că e o mică păcăleală la mijloc: că nu avem, de fapt, un roman, ci o serie de povestiri, uneori eseuri cu o încărcătură poematică foarte evidentă. Şi mi-am zis că au scris roman doar aşa ca să zică că e roman. Însă când am ajuns la sfârşit mi-am retras calomnia sau suspiciunea. Da, este într-adevăr un roman făcut din module, care stau în picioare independent unul de celălalt. Am fost fascinată de unele versuri încastrate în text. Practic, în proză ai din când în când câte o perlă. De altfel, mi-am zis că în Ion Vianu zace un poet care încă nu şi-a dat drumul şi ar fi nemaipomenit să scrie şi nişte poeme. Foarte mult m-a tulburat, încât am şi plâns, capitolul intitulat «Ceasul de peron», care e un text extraordinar. Această carte va aduce foarte multă bucurie cititorului şi garantez ca un om care a citit-o de două ori!"

Simona Sora
„Până la sfârşit mi-am pus problema dacă avem sau nu un roman şi mi-am pus întrebarea dacă această carte nu îşi avea locul mai degrabă între «Amintirile în dialog» cu Matei Călinescu. Pot spune că naratorul se maschează în aceste «Paramnezii», care sunt caracterizate printr-un patos foarte rece. Eu cred că asta este marca lui Ion Vianu - un patos care se asumă pe sine până la capăt. Şi acest lucru este de fapt tulburător, iar autorul ştie că există o graniţă afectivă dincolo de care lucrurile se pot transforma în altceva!"

Alexandra Mănăilă