Cine-a-fost-Stephen-Hawking-Jim-Gigliotti.jpg

Editori:

Magdalena Mărculescu

Vasile Dem. Zamfirescu

Silviu Dragomir

Fondator:

Ion Mărculescu, 1994

Redactare:

Constantin Piştea

Director producţie:

Cristian Claudiu Coban

Dtp:

Mihaela Gavriloiu

Corectură:

Jeni Ursu

Irina Botezatu

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Pandora Publishing SRL.

Titlul original: Who Was Stephen Hawking?

Autor: Jim Gigliotti

Ilustraţii: Gregory Copeland

Text copyright © 2019 by Jim Gigliotti

Illustrations copyright © 2019 by Penguin Random House LLC

All rights reserved including the right of reproduction in whole or in part in any form.

This edition published by arrangement with Penguin Workshop, an imprint of Penguin Young Readers Group, a division of Penguin Random House LLC.

Who HQ® and all related logos are trademarks owned by Penguin Random House LLC.

Copyright © Pandora Publishing, 2020 pentru prezenta ediţie

O.P. 16, Ghişeul 1, C.P. 0490, Bucureşti

Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0372 25 20 20

W: www.pandoram.ro

Pandora M face parte din Grupul Editorial TREI

ISBN (print): 978-606-978-291-0

ISBN (PDF): 978-606-978-384-9

ISBN (epub): 978-606-978-479-2

Pentru Michelle, care a făcut față provocărilor vieții și și-a urmat visurile — JG

Cine a fost Stephen Hawking?

Pe când era doar un băiețel, Stephen Hawking își dorea mai mult decât orice altceva un trenuleț de jucărie. Dar trăia în Anglia, la mijlocul anilor ’40, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Fabricanții de jucării nu mai produceau astfel de lucruri. Erau prea ocupați cu susținerea efortului de război. Fabricile lor erau folosite pentru a construi avioane și bombe. Trenulețele de jucărie nu prea se găseau.

Așa că, atunci când Stephen avea trei ani, tatăl lui i-a făcut un trenuleț din lemn. Dar Stephen nu îl considera un tren adevărat.

Trebuia să-l împingă ca să funcționeze. Apoi, tatăl lui Stephen a reușit să facă rost de un tren mecanic (cu cheiță). După ce întorcea cheia, se mișca de unul singur, dar tot nu era trenulețul pe care și-l dorea Stephen.

Băiețelul spera să primească un trenuleț electric, cu părți care să se miște independent. Voia să studieze cum se mișcă trenul — ce anume îl făcea să pornească și să se oprească. În cele din urmă, când a fost suficient de mare, și-a scos toți banii din contul său de economii și și-a cumpărat un trenuleț electric. Așa mai mergea!

Destul de repede, Stephen a trecut la chestiuni mai serioase. A început să construiască machete de avioane. Apoi s-a apucat de bărci de jucărie. Nu prea îi păsa cum arătau, era mai degrabă interesat de felul în care funcționau. Uneori desfăcea lucrurile în bucăți. Nu prea se pricepea să le reasambleze, dar asta nu conta prea mult. El voia doar să studieze felul în care componentele diferite funcționau împreună.

Pe când era deja adolescent, Stephen a început să se gândească la felul în care funcționau lucrurile mari — cu adevărat mari, cum ar fi universul. Cum a început totul? se întreba el. Crește? Se micșorează? Se va sfârși vreodată?

Acestea sunt întrebări cu adevărat importante, pe care Stephen nu a încetat vreodată să și le pună. Nimic nu l-a putut opri. Nici măcar o boală care l-a țintuit într-un scaun cu rotile pentru cea mai mare parte a vieții sale. Nici faptul că și-a pierdut capacitatea de a vorbi sau de a se mișca.

În schimb, a depășit provocările aduse de boala sa și a devenit fizician. Fizica este știința care studiază ma­teria (din ce sunt făcute toate lucrurile) și energia. Cel care se ocupă cu studiul fizicii analizează cu atenție felul în care materia și energia se deplasează prin timp și spațiu.

Stephen a continuat să-și pună aceste întrebări fundamentale pe parcursul întregii sale vieți. A scris articole și cărți despre găurile negre, despre originea universului și despre tot felul de alte lucruri. A fost un om de știință celebru, un gânditor important și un model pentru oamenii din lumea întreagă.

Capitolul 1. Începuturile

Când în Europa a izbucnit cel de-al Doilea Război Mondial, în 1939, Frank și Isobel Hawking trăiau la Londra, în Anglia. În timpul războiului, Londra a fost bombardată masiv de către nemți, inamicii englezilor în acest război. Multe părți din oraș au fost distruse.

Locuința familiei Hawking nu a fost lovită, dar o bombă a căzut la doar câteva case distanță de strada lor.

Când era însărcinată cu Stephen, la începutul anilor ’40, Isobel s-a mutat pentru o vreme la Oxford. Aflat la distanță de aproape 100 de kilometri de capitală, Oxfordul era un loc mult mai sigur, unde se afla universitatea cu același nume. Acolo nu erau nici soldați, nici fabrici, așa că nu reprezenta o țintă pentru nemți.

La adăpostul Oxfordului, Stephen Hawking s-a născut pe 8 ianuarie 1942. Exact în aceeași zi, cu 300 de ani în urmă, murea fizicianul italian Galileo Galilei. Stephen, care a ajuns la rândul său fizician, se amuza spunând că trebuia să fi fost ceva în spatele acestei coincidențe. În același timp, recunoștea că mii de alți copii se născuseră în aceeași zi și că nu toți au devenit oameni de știință faimoși.

Frank Hawking studiase medicina la facultate și devenise expert în boli tropicale. El și soția lui, Isobel, trăiau în zona Highgate din Londra, unde locuiau mulți oameni de știință.

Stephen a fost primul copil al cuplului. În 1943, cei doi au mai avut o fiică, pe nume Mary.

Galileo Galilei (1564-1642)

Galileo Galilei este numit uneori părintele fizicii moderne“. În timpul vieții sale, oamenii credeau că obiectele grele cad mai repede decât cele ușoare. Dar Galileo a descoperit că obiectele în mișcare cad toate cu aceeași viteză.

Galileo a fost expert în multe domenii: A fost astronom, matematician, filosof și inginer.

Fiind romano-catolic, a înfuriat mai-marii Bisericii spunând că Pământul se învârte în jurul Soarelui; la vremea aceea, majoritatea oamenilor credeau că Soarele este cel care se învârte în jurul Pământului. În 1633, a fost găsit vinovat pentru erezie, ceea ce înseamnă că afirmațiile sale contraziceau învățăturile Bisericii. Și-a petrecut ultimii nouă ani din viață întemnițat în propria casă.

O altă fiică, pe nume Philippa, s-a născut în 1946. Când Stephen avea 14 ani, familia a adoptat un băiețel, numit Edward.

În 1950, familia s-a mutat în Saint Albans, la vreo 30 de kilometri nord de Highgate. Frank a primit un post important la Institutul Național de Cercetare în Medicină din Mill Hill, un orășel din afara Londrei. Era mai simplu pentru el să facă naveta spre serviciu de acolo.

În Saint Albans, familia Hawking ieșea uneori în evidență în mijlocul vecinilor. În vârstă de opt ani pe-atunci, Stephen și-a dat seama că acest lucru se întâmpla pentru că în Saint Albans nu trăiau atât de mulți oameni de știință ca în Highgate. Asta era adevărat, dar erau probabil și alte motive pentru care familia lor era puțin diferită de celelalte.

De exemplu, circulau prin oraș cu un vechi taxi londonez de dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Copiii erau atât de jenați de mașina familiei lor, că se ascundeau pe locurile largi din spate, încât prietenii lor să nu-i vadă când treceau pe lângă ei. Cu toate acestea, toată lumea știa a cui era mașina respectivă.

Mai mult, familia Hawking a cumpărat o căruță veche cu coviltir, trasă de cai. O campau pe un câmp dintr-un orășel din apropiere și o foloseau drept reședință de vacanță. În vacanțele de vară, copiii dormeau în căruță, în timp ce adulții ridicau alături un cort de armată.

Nici viața din casa Hawking nu era una tipică. Peste tot erau cărți. Copiii citeau chiar și în timpul mesei.

Rafturile cu cărți — și erau foarte multe — gemeau sub greutatea volumelor. Chiar și când părea că sunt arhipline, alte și alte cărți erau înghesuite deasupra sau în fața rândurilor inițiale.

Deloc surprinzător, Stephen era un copil destul de tăcut. Se juca mult de unul singur. Uneori, cei din familie îl găseau uitându-se la cer, adâncit în gândurile sale mărețe.

Dar când venea momentul să-și exprime opiniile, Stephen se dovedea chiar opusul unei persoane timide și astfel și-a făcut mulți prieteni. Când aceștia veneau acasă la familia Hawking, ai lui lăsau deoparte cărțile în timpul cinei și stăteau de vorbă. Tinerii săi prieteni erau surprinși de subiectele „de oameni mari“ care se discutau, de genul religie sau politică. Casa familiei Hawking era, așa cum avea să declare Stephen, „un loc unde mintea mea era provocată constant“.

Capitolul 2. Anii de școală

În copilărie, lui Stephen îi plăceau jocurile pe tablă (board games). Și totuși, jocurile precum Monopoly au devenit curând plictisitoare pentru mintea lui activă. Așa că el și un prieten și-au creat propriile jocuri. Preferatul lui Stephen era un joc de război, foarte complicat. Dura ore întregi să-l joci, pentru că Stephen introdusese foarte multe reguli.

Mai târziu, sora lui, Mary, avea să-și amintească faptul că Stephen era foarte competitiv.

Voia întotdeauna să câștige, indiferent de jocul pe care îl juca. Țintarul este versiunea englezească a jocului de dame. Stephen o bătea pe Mary de fiecare dată la țintar — cu o singură excepție. Când Mary a reușit în cele din urmă să-l învingă, Stephen n-a mai vrut să joace dame și s-a apucat de șah. Mary n-a reușit vreodată să-l bată la șah.

Chiar dacă era foarte inteligent, Stephen n-a învățat să citească decât la vârsta de opt ani și rareori s-a dovedit un tip studios la școală. Nu era foarte organizat cu temele și scria îngrozitor de urât. Nu-l interesa prea mult să memoreze lucruri, dar nu avea nicio problemă să prindă din zbor concepte și idei.

În adolescență, Stephen și prietenii săi au construit un computer. Nu semăna nici pe departe cu laptopurile pe care le avem noi astăzi. Era cam de mărimea unui frigider. Băieții l-au construit cu ce componente au avut la îndemână, folosind chiar și părți din ceasuri vechi.

Computerul lor putea rezolva doar cele mai simple probleme. Dar atunci, la sfârșitul anilor ’50 — Stephen era cu mult înaintea vremurilor sale.

De fapt, prietenii lui Stephen îi spuneau „Einstein“, după numele celebrului fizician Albert Einstein, pentru că era un tip genial. În sala de clasă însă, Stephen nu era nici pe departe vreun Einstein. Comparat cu ceilalți colegi ai săi, era un elev mediocru. Mai târziu, avea să se amuze de acest lucru. „Îmi place să cred că era o clasă de copii foarte deștepți“, avea să spună el.

Adesea, Stephen se plictisea la școală. Fizica era prea ușoară. Soluțiile erau evidente pentru cineva ca el, cu o gândire atât de avansată. Materii precum chimia i se păreau mult mai interesante.