Prânzul dezgolit la tribunal

Curtea Supremă a Statului Massachusetts, printr-o decizie datată 7 iulie 1966, a declarat Prânzul dezgolit de William S. Burroughs drept lipsit de caracter obscen. Prin respingerea acuzațiilor de obscenitate aduse romanului și plasarea sa sub protecția Primului Amendament al Constituției Statelor Unite, cea mai înaltă curte din Massachusetts a infirmat o decizie anterioară a Curții Superioare din Boston și a îndepărtat amenințarea unei interziceri a cărții la nivelul statului. De la publicarea pentru prima oară a Prânzului dezgolit în Statele Unite în 1962, singura acțiune de cenzură împotriva cărții în afara statului Massachusetts a avut loc în Los Angeles, unde romanul a fost absolvit de acuzațiile de obscenitate într-un proces desfășurat în 1965.

La procesul din Boston care a precedat decizia Curții Supreme a Statului Massachusetts, Norman Mailer, Allen Ginsberg și John Ciardi s-au numărat printre martorii care au pledat în favoarea Prânzului dezgolit. Avocatul care a apărat cartea și pe editorul ei a fost Edward de Grazia, asistat de Daniel Klubock. Mai jos se află textul integral al deciziei majoritare a Curții Supreme a statului Massachusetts, urmat de extrase din mărturiile domnilor Mailer și Ginsberg, precum și o declarație a domnului de Grazia.

Procurorul general vs. o carte intitulată Prânzul dezgolit

CURTEA. Cartea a fost declarată obscenă de către Curtea Superioară, G.L.c. 272, §§ 28C, 28E, 28F (fiecare introdus de St. 1945, c. 278, § 1). Curtea Supremă a Statelor Unite a considerat că, pentru a justifica un verdict de obscenitate, „trebuie să fie întrunite trei elemente: trebuie stabilit că (a) tema dominantă a materialului luat ca întreg stârnește un interes lubric pentru sex; (b) materialul este în mod patent ofensator, întrucât contravine standardelor contemporane ale comunității… și (c) materialul este în mod vădit lipsit de o valoare socială compensatorie“ [subliniere în original]. O carte intitulată „John Cleland’s Memoirs of a Woman of Pleasure“ v. Procurorul General al Mass. 383 U.S. 413, 418-421 (denumit mai jos cazul Memoriilor). Prânzul dezgolit poate stârni interesul lubric al devianților sau al celor curioși cu privire la devianți. Pentru noi, este profund ofensator și este, așa cum autorul însuși îl numește, „brutal, obscen și dezgustător“.

În ceea ce privește eventuala valoare socială compensatorie a cărții, dosarul conține numeroase cronici și articole apărute în publicații literare și de alte tipuri care discută cu seriozitate această carte controversată, care înfățișează halucinațiile unui dependent de droguri. Se constată, astfel, că un grup substanțial și inteligent din cadrul comunității consideră că această carte posedă o anume semnificație literară. Deși opiniile altora cu privire la carte nu ne constrâng în vreun fel, nu putem ignora acceptarea și importanța pe care i-o atribuie atâtea persoane din comunitatea literară. Prin urmare, nu putem spune că Prânzul dezgolit este lipsit de „valoare literară compensatorie din perspectiva celor care o publică sau o difuzează în temeiul acelei valori“. A se vedea cazul Memoriilor de la p. 421.

Dosarul nu demonstrează că volumul a fost „exploatat comercial pe baza interesului lubric, prin excluderea tuturor celorlalte valori“.

Instanța dispune în consecință.

Președintele Curții nu a participat la judecarea acestui caz.

Extrase din procesul de la Boston al romanului Prânzul dezgolit

EDWARD DE GRAZIA: Domnule Mailer, v-ați referit la faptul că în unele dintre scrierile dumneavoastră tratați aspecte politice. Ar fi incorect să se spună că, într-o mare parte din scrierile dumneavoastră, atât ca romancier, cât și ca eseist, tratați teme și probleme morale?

NORMAN MAILER: … Încerc s-o fac. E ca și cum aș spune —

ÎNTREBARE: Ce e bine și ce e rău?

RĂSPUNS: Dacă ești jucător de baseball, nu-ți convine să spui că ești un bun apărător de linia a treia, încerci să joci în linia a treia. Încerci să tratezi teme morale. Dacă le tratezi bine e o altă problemă.

ÎNTREBARE: Referitor la cuvântul „moral“, încercați să tratați chestiuni care țin de bine și de rău?

RĂSPUNS: Da, încerc să tratez astfel de probleme.

ÎNTREBARE: Ați citit Prânzul dezgolit, cartea supusă acum judecății Curții?

RĂSPUNS: Da, am citit-o.

ÎNTREBARE: Aveți vreo opinie cu privire la importanța ei?

RĂSPUNS: Am o opinie schimbătoare cu privire la importanța ei, pentru că acum am citit cartea, nu în întregime, ci am citit-o în întregime de două ori. Am citit mai mult de două treimi din carte, cu alte cuvinte, de trei ori. M-am întâlnit cu această carte în decursul unei perioade de doi sau trei ani; sau, ca să fiu mai precis, am întâlnit-o pentru prima oară în 1959, în revista Big Table. Am citit un fragment din ea; apoi am citit-o în întregime cu aproximativ doi ani în urmă, când a apărut. În ultimele câteva zile am citit-o foarte încet și cu mare atenție. Am citit primele 110 pagini.

CURTEA: Care este legătura între Big Table și Prânzul dezgolit?

MAILER: Big Table este o revistă.

CURTEA: Presupun că e o revistă specializată.

MAILER: Big Table a fost o revistă scoasă de câțiva dintre editorii care au plecat de la Chicago Review, care era revista literară a Universității din Chicago.

DE GRAZIA: Domnule Mailer, ne puteți spune, cu propriile dumneavoastră cuvinte, importanța pe care i-o acordați acestui roman, fie ea și schimbătoare?

MAILER: …schimbarea pe care am amintit-o, schimbarea — dat fiind ceea ce e interesant în legătură cu ea pentru mine — am început să citesc cartea. Mi-a plăcut cartea foarte mult când am citit-o. Ultima oară mi-am zis, „bună treabă“. Am început s-o citesc trepidând, chiar dacă nu mi-a mai plăcut la fel de mult.

CURTEA: V-a preocupat într-o asemenea măsură?

MAILER: …Dacă urmează să depun mărturie cu privire la ea —

CURTEA: În această perspectivă, scuzați-mă.

MAILER: Așadar am constatat, citind-o —

CURTEA: Când citești o carte o dată și ai chef s-o citești a doua oară și nu-ți place, nu-ți pui viața-n joc pentru ea în aceste condiții, nu?

MAILER: Nu. În orice caz, am constatat că lectura mi-a impus mai multă considerație de această dată. Încă n-am terminat-o. A trebuit să citesc încet și să mă gândesc foarte mult la ea, ca și la considerația mea pentru ea. Am sentimentul că înseamnă mult mai mult ca operă literară decât mi s-a părut data trecută, chiar în condițiile-n care data trecută am perceput-o ca pe o operă de mare talent. Acest om are un talent excepțional. E posibil să fie cel mai talentat scriitor din America. Ca scriitor profesionist, nu-mi place să-mi fac un obicei din a conferi credibilitate oricăror alți scriitori.

CURTEA: L-ați mai citit înainte?

MAILER: Am citit o carte, Junkie, într-o ediție broșată; și e chiar un roman foarte bun, de genul fără menajamente. E un fals roman. L-a scris ca să câștige niște bani; dar e bine scris. Mici fragmente din el, de fapt, apar în Prânzul dezgolit, ca una dintre teme.

Dar am simțit, citindu-l cu atenție această ultimă oară, am avut sentimentul că opera prezintă un fel de complexitate pe care n-o s-o compar cu Ulise a lui James Joyce, aș spune că nu este lipsită de termen de comparație. E posibil, fiind vorba de o operă care cere un studiu și o cercetare considerabile. Am găsit-o semnificativ mai puțin șocantă, recitind-o acum. Am simțit tot mai mult ținta din diversele ei părți. Prima oară când am parcurs-o mi s-a părut bine scrisă. Acest om are un stil extraordinar. Surprinde exact o fărâmă de frumusețe. Cred că surprinde frumusețea și în același timp depravarea, răutatea și emoția vorbirii obișnuite, înțelegeți, felul de-a vorbi al infractorilor, soldaților, sportivilor, toxicomanilor.

Există un gen de exprimare, descris cu expresia „limbaj de canal“, care are adesea o nuanță foarte fină, incisivă, spectaculoasă; și Burroughs captează acest limbaj așa cum niciunul dintre scriitorii americani pe care-i cunosc n-a făcut-o. De asemenea — și asta îl face remarcabil pentru mine ca scriitor — are un simț poetic cu totul deosebit. Imaginile lui poetice sunt intense. Adesea sunt dezgustătoare; dar în același timp există în ele un simț al impactului, al montajului care este cât se poate de neobișnuit. Și, cum spuneam, toate acestea împreună îmi impun o considerație pentru stilul lui. Dar am început totodată să simt că realmente de data asta își propune ceva mai important decât îmi dădusem seama înainte; că această operă e una mai profundă, o operă calculată, după un plan. Cu alte cuvinte, arta ei e mai deliberată și mai profundă decât credeam înainte. Deci, după ce acest proces se va încheia, fapt e că abia aștept s-o termin. Cum spuneam, am terminat de citit doar prima jumătate de data asta.

DE GRAZIA: Domnule Mailer, fiindcă ați atins acest subiect, s-a făcut o referire mai devreme de către domnul Cowin (asistentul procurorului general) la chestiunea notițelor, a notițelor despre care autorul nu-și amintește cu claritate cum le-a scris, care au devenit mai târziu baza pentru Prânzul dezgolit; și mă întrebam dacă ne-ați putea spune opinia dumneavoastră, ca scriitor, despre ce-ar putea să fie vorba aici.

RĂSPUNS: Da. Am ascultat cu mare atenție, pentru că mi-am amintit că am citit asta la începutul cărții; și mi s-a părut, pe măsură ce citeam cartea, am început să mă gândesc la un fapt care e unul dintre misterele scrisului. Se poate-ntâmpla foarte des să te trezești dimineața și să-ncepi să scrii, și ai această experiență: lucrul despre care scrii e cel la care nu te gândiseși. Iese la iveală la nivel de detaliu. Lucrurile cel mai bine scrise par să nu aibă vreo legătură cu cele la care te gândești. Există un calcul inconștient care pare să aibă loc în timp ce dormi.