Eveniment

Cum putem citi gândurile oamenilor din acţiunile lor. Peter Collet, Editura Trei

Deşi a apărut recent în colecţia Psihologie practică a Editurii Trei, „Cartea gesturilor" a trecut deja prin mâinile multor medici, psihologi, sociologi, farmacişti şi studenţi la facultăţile umaniste. Unii au citit-o din simplă curiozitate, alţii din dorinţa de-a se descoperi pe sine ori de-a descifra mai bine limbajul celorlalţi. Cu siguranţă, toţi au găsit în ea sfaturi utile privind comunicarea nonverbală. Un asemenea curs despre limbajul trupului precum cel propus în această carte ar trebui introdus în facultăţile de medicină şi farmacie.
Un medic poate afla multe lucruri de la un pacient introvertit, doar studiindu-i gesturile. Nu trebuie decât să identifice nişte indicatori comportamentali şi să-i interpreteze corect. Transpiraţia, înroşirea feţei, dilatarea pupilelor fac parte din categoria indicatorilor autentici asupra cărora persoana în cauză nu are control. Poziţia corpului poate transmite mesaje despre dominanţă. Peter Collet susţine în lucrarea sa că „persoanele dominante preferă să întindă picioarele. Astfel, ele ocupă în mod public mai mult spaţiu, reducând ceea ce rămâne celorlalţi şi creând impresia că nevoile lor contează mai mult decât cele ale altor persoane". Chiar şi felul în care zâmbeşte cineva poate transmite anumite indicii despre relaţia cu celălalt. Anatomistul Guillaume Duchenne, fascinat de musculatura feţei, a descoperit cum poate deosebi zâmbetele false de cele autentice, în funcţie de contractarea muşchilor zygomatic major şi orbicularis oculi. Psihologul Colett crede însă că nu contează foarte mult dacă zâmbetul pe care-l produce persoana este autentic sau fals, important este ca el să fie pe buze. De ce? Pentru că, potrivit autorului, un zâmbet îi face pe ceilalţi să fie mai îngăduitori. De pildă, dacă şeful clinicii este o persoană dură, posomorâtă, medicul care afişează mereu un zâmbet va câştiga mai repede simpatia şi bunăvoinţa şefului. O doctoriţă veselă, care râde mereu va avea mai multe şanse să stabilească o relaţie bună cu şefii şi colegii săi. Collet încadrează râsul în categoria gesturilor cu tentă sexuală. Explicaţia ar fi aceea că, pe de o parte, râsul reduce natura potenţial ameninţătoare a unei întâlniri între un bărbat şi o femeie, iar pe de alta că schimbările biochimice induse de actul râsului să funcţioneze ca o formă de preludiu.
După ce parcurgi întreaga carte, ai tendinţa de a-ţi reprima orice gest, de-a contabiliza toţi indicii comportamentali pe care-i observi la alţii şi de-a fi ceva mai atent la tot ce-ţi transmite universul. Practic, „Cartea gesturilor" te învaţă să înţelegi mai bine modul în care acţionează anumite persoane şi să fii mai tolerant în ceea ce le priveşte. De asemenea, te determină să te autoeduci în privinţa mesajelor pe care le trimiţi fără să vrei celorlalţi. Ceea ce dă greutate lucrării este faptul că fiecare gest şi indicator este însoţit de câte un exemplu. În plus, prezintă şi date statistice de ultimă oră, deosebit de utile în înţelegerea noţiunii respective.

Alexandra Mănăilă