Eveniment

Ghici ghicitoarea mea...

Data: 2007-04-13

Voi incerca sa trec in revista tipurile de reactii suscitate de faptul de a fi pus in fata unei ghicitori, folosind drept studiu de caz „fenomenul Belle".

Daca, in ceea ce o priveste pe Belle de Jour, s-au inventat tricouri cu „Eu sunt Belle de Jour" pe care oricine le putea purta, in ceea ce o priveste pe Belle cea bucuresteana, echipa Editurii Trei ar trebui sa poarte tricouri cu „Nu stiu cine-i Belle de Nuit. Pe bune!".

Ca orice joc de tipul Ghici cine-i?, si acesta are o componenta un strop cam sadica. Adica, exista cineva care stie, iar faptul ca tu nu stii te infantilizeaza, te pune in inferioritate, te asaza in pozitia celui care simte ca nu controleaza situatia. Bineinteles ca reactiile la acest gen de frustrare difera de la persoana la persoana.

Unii sunt siguri ca stiu care-i raspunsul. Probabil ca astfel se manifesta intoleranta la frustrare, in cazul lor facandu-i sa se lege cu funii groase de un raspuns ferm. Cam tot in aceeasi categorie intra si cei care se prefac ca nu sunt interesati. Tensionati in incercarea de a nu da impresia ca sunt curiosi, sar la fiece act ratat ce li se pare ca a fost facut de cel pe care-l banuiesc ca ar avea informatia cautata. Sunt genul care, in situatii mai importante decat cea de fata, plang de furie pe ascuns, dar isi sterg lacrimile pentru ca banuiesc ca asta ar putea oferi satisfactie.

Altii propun atat de multe nume incat dau impresia unui antrenor care-si tine intreaga echipa in poarta, om langa om, pentru a fi sigur ca nu rateaza niciun sut. Nu mai e vorba de joc in sine, ci de dorinta fierbinte de a evita neplacerea de a sari la momentul sutului in coltul opus al portii. In comparatia in cauza, pot fi incadrati si cei care sar sa prinda o anumita minge, restul fiind considerate neimportante. De exemplu, se hotarasc sa critice cartea „dezinteresat" si neaga faptul ca au facut-o doar pentru ca anumite voci au spus ca Belle ar putea fi redactorul-sef al revistei concurente.

Pot fi si persoane (si in cazul luat ca exemplu echipa editurii s-a confruntat cu genul acesta de situatii) care incearca patrunderi in forta catre cel pe care-l considera ca detinand informatia: telefoane la ore nepotrivite, „Zi-mi repede cine-i!" sau conversatii in momente in care interlocutorul pare vulnerabil (daca „atacatorul" isi imagineaza ca interlocutorul ar fi la volan, obosit sau sub influenta alcoolului). Frecvent este si santajul de tip „Zi-mi numai mie, suntem prieteni de atata timp..." sau „Nu voi mai vorbi niciodata cu tine, daca nu-mi spui cine-i!". O forma la fel de frecventa de reactie este perseverarea: „Zi-mi, hai zi-mi, azi imi zici?". Acesti ambitiosi probabil dadeau din picior la gradinita cand nu reuseau sa dezlege raspunsul la intrebari care incepeau cu Ghici ghicitoarea mea.

Altii nu sunt sincer interesati de raspuns, dar au interese colaterale. Ei pun intrebari de tipul: „Dar cine e istoricul C.?", „Dar nu va e teama ca veti fi dati in judecata?", „Dar mama dumneavoastra stie ca promovati prostitutia?", ceea ce, in registrul gradinitelor, ar echivala cu reactii de tipul „Te spun la Doamna ca faci glume!". Dintre cei care nu sunt interesati de raspuns, dar reactioneaza sunt si resentimentarii, cei care se simt agresati din diverse motive de ideea ca un autor roman beneficiaza de o campanie serioasa de promovare si vinde 4 000 de exemplare in doua saptamani. Pastrandu-ne in perimetrul grupei mijlocii, as spune ca acestia pun mustati fotografiei celui care a primit bulina roz a popularitatii.

Probabil ca ar fi fost placut sa ma aflu in pozitia celui care pune intrebarea stiind si raspunsul. Nu sunt. Nu-mi ramane decat sa utilizez umorul ca mecanism de aparare. Am ras cu lacrimi, vazandu-ma in revista de moravuri grele si urmaresc intreaga poveste cu un interes care depaseste simpla implicare profesionala. Nu sunt in masura sa comentez valoarea literara a „ghicitorii" propuse, dar apreciez pe deplin invitatia la joaca si sper sa fie cat mai putini cei care-si iau jucariile si pleaca acasa.

Viviana Muşa Sursa: Cuvântul, Anul XIII (XVIII), Nr. 3 (357) Martie 2007 < inapoi

| | 22 | 24 Fun | Adevărul literar şi artistic | Adevărul | Almanah alternative spirituale 2005 | Avantaje | Azi | Beau Monde | Business Magazin | Can-Can | Cațavencii | Ce se întâmplă doctore | Cotidianul | Cronica română | Cultura | Cuvântul | Dilema Veche | Dilemateca | Editura Trei vă semnalează | Evenimentul Zilei | Femeia | Formula AS | Gazeta Sporturilor | Gândul | Good Food | HotNews.ro | Jurnalul Naţional | Kamikaze | Le Monde Diplomatique | Les Nouvelles Estehétiques | Libertatea | Libertatea pentru femei | Lumea | Observator cultural | Observatorul medical | Playboy | Psyhologies | Puterea | Q Magazine | Realitatea TV | Revista Tomis | Ring | Romania Libera | România literară | Suplimentul de cultură | Ştiinţă şi tehnică | Tabu | Tango | Televiziunea Română | The One | Time Out | TV Mania | Viaţa medicală | VIP | Ziarul de duminica | Ziarul Finaciar | Ziua |

Produs adăugat cu succes în coș

X
CONTINUĂ CUMPĂRĂTURILE FINALIZEAZĂ COMANDA